Arhivă pentru sange

e.i.z.e.o.p.

Posted in ?... with tags , , , , , on 26/05/2016 by poetulzburator

aș scrie poezie sau aș trăi-o sau aș tunde-o sau…

dar nu mai știu cum se face ca să fie bună, foarte bună, excelentă

ochii se excită când te văd pe trotuarul însorit venind spre mine

e un soi de …

poezie naiv-romantică, dar pot mai mult, mult mai mult.

pisica ta zboară prin cameră lovindu-se de fluturii crescuți pe pielea mea

su-pra-re-a-list.

vecina de la trei îmbrăcată comunist și-a făcut un film

care rulează obsesiv cu volum maxim de la etaj

„Dragostea fierbinte, devotamentul și recunoștința poporului nostru

pentru Tovarășul. Ura!”

-cea mai tare instalație PO-ETICĂ.

tipul chel de la meteo închis într-un cub transparent în mijlocul orașului

își expulzează excrementele și rapid se introduc albine și muște

să se vadă cine moare primul

jumătate din oraș admiră poezia experimentalistă extremă.

poeții clasici își scot ochii unii altuia cu rictus larg

și asezonați cu icre roșii îi ronțăie surescitați.

îmi torn din eprubetă sângele tău în șampanie

să o fac roze

te am în mine organic

te pot visa fizic

te pot descrie,

scrie,

rie,

e

e… e… e.

e.i.z.e.o.p.eizeop

Reclame

Iarna noastră

Posted in Suspendări with tags , , , , on 28/12/2015 by poetulzburator

iarna se ascunde prin pământul uscat

pretindem că ne e bine și că nu ne omoară

nicio privire,

nici pustiul rece,

nici crivățul sălbatic ieșit din cușca ta.

încep să am o problemă când sunt singur cu oglinda apei

sângele nu îmi ajunge pentru toate organele

și nici pentru toate plicurile de ceai pe care le beau zilnic.

azi cred că le voi mânca și se vor infuza intern

când pleci mă prefac că îmi e bine, dar nu îmi mai găsesc drumul

spre casă nici cu gps sau câini pentru nevăzători.

când mă cauți îmi vine să alerg spre Iarnă

ia-mă în subteran să îți dau ceai proaspăt și să scoatem afară

Iarna noastră de când erai visul meu de decembrie pe aleile neluminate!

jeremiah_kuehne

Balerini subterani

Posted in Aripi de înger with tags , , , , on 09/10/2014 by poetulzburator

Îmi tatuez singur picioarele cu

fotografiile tale

și poeziile mele putrezite

sub copaci…

poți să te prefaci că ploaia nu doare,

dar nu îmi pune tot sângele tău pe mine

căci simt cum mă transform

din vițel

în șacal.

 

Nu! Nu mu-mu-mușca!

Atârnată de copac continui să cânți

Îți sculptez spatele cu unghii negre de pământ

Vânat-capodoperă!

 

Soarele răsare

Muștele fac înmulțiri rapide

să ne ascundem în pământul sfărămicios

să ne prefacem că nu respirăm

să scăpăm de colți și aripi

 

Să alergi nu ajunge, iubito!

 

să reîncepem vieți netrăite

în lumi neimaginate

să respirăm în pământ sânge fierbinte

până devenim balerini subterani…

Ascunde-ne!

Moarte unică de androgin

Posted in Fără categorie with tags , , , , on 13/08/2013 by poetulzburator

     O lamă de ras. O palmă de androgin tremurândă.  Strânge, deschide, strânge, transpiră, strânge, sânge. Pulsează, țâșnește, inima iese prin palmă. Triplu salt de lamă ruginită în 10 secunde, sânge ce topește asfaltul. Din stră-timpuri iese un strigăt prin gura păroasă de fată nerasă. E durere din plăcere, e durere din avere, e durere din mituri, e durere din lipsă de altul asemenea ție. Nici când ești doi în unul nu e  plăcere în trai de unul singur zeci și sute și mii de ani fără sfârșit. O mașină să fii și tot ajungi în parcul de fier vechi lângă alții ca tine și trăiești un ultim moment de împlinire dramatică.

     Inimă neagră de imaginație străveche se zbate în mână tânără de  androgin cu vene albite de  secole turbate ce se aleargă unul după altul. Pentru bani îți vinzi sufletul, pentru plăcere îți dai trupul, pentru celălalt îți dai viața, pentru moarte… îți mănânci inima și scuipi resturi de lamă și sânge o dată cu ultima suflare și aștepți să te duci în lumea de visare din care te-ai făurit.

     Stop. Resturi de sânge. Dramatic. Senzațional. Mit. Mort. Androgin. Lipsă de altul ca el. Fără bocete. Vis. Eliberare.