dans macabru estival

 

uneori vara e plină de ciulini

și porumbei care vor să mănânce carne

nu știu să fiu diplomat nici cu mașina roșie care îmi face cu ochiul

seducător

o invit la dans

și ea începe să dea din buric

debusolant

marea își așteaptă sirena să îi facă valuri

vara, vara, vara când leșin mă îngroapă sub casa câinelui

în 11 iulie sirenele înoată în ochii oamenilor insulari

 

Lecția de zbor

întinde-ți mâinile larg

să te sărute vântul

care îmi atinge vârful aripilor

toți porumbeii pământului coboară spre noi

ferește-ți ochii umezi strălucitori!

să ne sprijinim în inima mea externă…

ne aruncăm hainele, ne aruncăm ochelarii

ne aruncăm gândurile, fricile, umbrele

mii de aripi se zbat sincron

atâta vânt îți rupe picioarele

tu ești pasăre…

eu sunt aripă.