uneori vara e plină de ciulini
și porumbei care vor să mănânce carne
nu știu să fiu diplomat nici cu mașina roșie care îmi face cu ochiul
seducător
o invit la dans
și ea începe să dea din buric
debusolant
marea își așteaptă sirena să îi facă valuri
vara, vara, vara când leșin mă îngroapă sub casa câinelui
în 11 iulie sirenele înoată în ochii oamenilor insulari
întinde-ți mâinile larg
să te sărute vântul
care îmi atinge vârful aripilor
toți porumbeii pământului coboară spre noi
ferește-ți ochii umezi strălucitori!
să ne sprijinim în inima mea externă…
ne aruncăm hainele, ne aruncăm ochelarii
ne aruncăm gândurile, fricile, umbrele
mii de aripi se zbat sincron
atâta vânt îți rupe picioarele
tu ești pasăre…
eu sunt aripă.
PoetulZburator's Blog 