Arhivă pentru inima

nu-mi scăpa inima

Posted in Suspendări with tags , , , , on 24/04/2016 by poetulzburator

 

 

nu-mi scăpa inima

s-ar putea să o mănânce câinii vagabonzi,

iar eu am crescut-o cu trufe importate.

 

am băut anestezic până m-am îmbătat

și…

dacă sar în mijlocul lor le rup dinții cu gura

apoi merg la o plimbare pe victoriei cu zâmbetul meu

goldonian vopsit din mix de sânge câinesc.

 

adună oase. toarnă iubire. reclădește corpuri.

bla-bla-bla!

strigătul nașterii. respirația negrului.

da! da! da!

zâmbet. reflector. trăiește.

 

nu-mi scăpa inima

am crescut-o cu trufe importateangry-wolf-hd-ovpkzot6

Femeia din oglindă

Posted in Suspendări with tags , , , , , , , on 14/01/2015 by poetulzburator

Camera asta goală e aproape rece…

din oglindă îți ies suvițe de păr

parfum de iasomie uscată

maieul meu e rupt și roșu

inima aleargă… se lovește

se prelinge… leșină.

Ieși toată odată!

eu îți cânt din corn de licornă virgină

piciorul ca spuma de caffe-latte apare

mâna ta continuă brațul lui Venus din Milo

inima înviată sare și…

cămașa albă se face roșie

reîntâlnire totală…

Respiră! Vorbește! Dansează!

să curgă apă până înotăm în albul total

să înotăm până se deschide oglinda

să ne oglindim până ne pierdem

să ne pierdem până…

Sărută…-mă!

Operă de artă postmodernă

Posted in Fără categorie with tags , , , on 16/01/2014 by poetulzburator

Rază de lumină

prin gaură de craniu

Vie

 

Sângele spală ochii în perechi de trei

Cerul trece prin tine

Nori se odihnesc pe fruntea găurită

 

Păsări trec prin mine

și confulsii încep stranii

 

doar zâmbește

până termin găurile în coapse și sâni…

Umbră de palmier peste picior de antilopă umană.

Zâmbește!

puțin foc peste părul prăfuit

Mână din mine cu Mână din tine aranjează

inima externă ce aleargă nebună

din ochi în buric

 

Penițe de stilou înfipte superficial

Zâmbește! Strălucește!

Răsărit de soare perfect….

poza e gata

și fuge… în muzeu.

Moarte unică de androgin

Posted in Fără categorie with tags , , , , on 13/08/2013 by poetulzburator

     O lamă de ras. O palmă de androgin tremurândă.  Strânge, deschide, strânge, transpiră, strânge, sânge. Pulsează, țâșnește, inima iese prin palmă. Triplu salt de lamă ruginită în 10 secunde, sânge ce topește asfaltul. Din stră-timpuri iese un strigăt prin gura păroasă de fată nerasă. E durere din plăcere, e durere din avere, e durere din mituri, e durere din lipsă de altul asemenea ție. Nici când ești doi în unul nu e  plăcere în trai de unul singur zeci și sute și mii de ani fără sfârșit. O mașină să fii și tot ajungi în parcul de fier vechi lângă alții ca tine și trăiești un ultim moment de împlinire dramatică.

     Inimă neagră de imaginație străveche se zbate în mână tânără de  androgin cu vene albite de  secole turbate ce se aleargă unul după altul. Pentru bani îți vinzi sufletul, pentru plăcere îți dai trupul, pentru celălalt îți dai viața, pentru moarte… îți mănânci inima și scuipi resturi de lamă și sânge o dată cu ultima suflare și aștepți să te duci în lumea de visare din care te-ai făurit.

     Stop. Resturi de sânge. Dramatic. Senzațional. Mit. Mort. Androgin. Lipsă de altul ca el. Fără bocete. Vis. Eliberare.

Declaraţie finală

Posted in Aripi de înger with tags , , on 07/11/2012 by poetulzburator

Printre cactuşii ce aruncă parfum ameţitor

alerg şi nici soarele nu arde

când gheaţa sare din nisip direct în pahar

Şi ţi-am promis că o să merg

o să alerg

o să caut … something precious

Un ochi de şopârlă devenit rubin

O aripă de viespe ajunsă mantie de rege

O inimă uitată în marea calică

 

Dar nimic nu pare suficient pentru

a te hrăni

Eu sunt fericit de fugă

Tu stai şi taci

 

Te simt…

 

În curând nu voi mai fi

Aşa că las-o moartă

Hai…

Vino în deşert să ne bucurăm de aerul greu

Să respiri din mine un minut şi jumătate

Să bem un whisky

să stăm îmbrăţişaţi

să  mor, să mă trezesc

şi să te iubesc iar.