bărbat îmbrăcat în păr

sunt slab și rece ca sârma ghimpată

credeam că văd demoni de dimineață în oglindă

când îmi gustam pielea amară

înfometat de toți anii merși pe jos fără apă și mâncare

poate sunt eu, eu cel nou, eu cel fără tine,

eu fără carne și parfum, eu fără flori, eu fără…

.

poate eu…

am nevoie de părul tău lung până în pământ

să mă acoperi pe jumătate de trup gol, slab, rece și ud

oglinda spartă mă orbește și mă încălzește pe bucăți nesemnificative

din brațul legat bizar de trupul meu

.

iubește-mă cât încă mă mai recunosc și înconjoară-mi trupul

cu degetele tale până mă îmblânzesc

ține-mă strâns! strâns până plâng, strâns până…

sângele spală tot amestecat cu frică și trezire

.

doar cu tine devin bun, devin frumos

devin bărbat, devin om,

devin cel ce nu am fost…

devin eu îmbrăcat în părul tău.

FOTO © Daniel Rosenthal