Archive for the ?… Category

poem sport

Posted in ?... with tags , , , , , on 14/05/2016 by poetulzburator

20141223_lonewolfterrorist_hoodie_largejpeg

 

*acest poem se citește (de către poet, cititor, performer) făcând sport atât cât poate fizic

 

am primit cadou un trening: pentru sss…

nu râde nu râde nu râde babă vopsită

că-ți crap capul să scot creierul orb plimbat degeaba 80 de ani

crezi că e ușor să faci sport?

crezi că e ușor să nu dormi noaptea și să asculți muzică pe repeat

în așteptarea unei aripi de înger care să te biciuiască ?

crezi că e ușor să îți lași urmele pașilor în toate orașele Europei

ca să ți le strângă cu mătura și mașina de curățenie dimineața?

și eu unde sunt?

de ce nu mi-au lăsat urmele pașilor pe trotuar și străzi și scări

să încolțească când plouă cu lacrimi spermatoidizante

din ochi de femei-femei nu de femei-bărbat?

nu râde nu râde nuuu plânge femeie că nu vreau să îmi fie fertilizată urma

pantofului nou din seara aceasta

nu de tine, nu urma asta, nu seara asta.

plec. am plecat. sunt plecat!

 

 

 

Reclame

Rugă în deşert de inimi

Posted in ?..., Aripi de înger with tags , , , on 22/11/2012 by poetulzburator

Fugi de mine.

Ia-mă cu tine să fug şi eu

de mine!

În suflete cangrenate locuim

din noapte în noapte.

 

Sunt ca o peşteră nelocuită

 

Şi peste tot văd găuri părăsite,

deşert şi o mare sărată

în care toate animalele de pe Arcă

plutesc… în derivă

moarte.

 

-De-ai da drumul la ploaie

să se inunde culisele

şi să răsară trandafirii,

apa să devină dulce

 

şi trupurile uscate din piele şi oase

să se umple cu …

 

Umbre

de aripi

şi miros

de îngeri!

 

Ia-mă cu tine şi lasă-mă

să rămân singur şi uscat

printre trupuri

arse

acoperite

de umbre

şi

miros

de…

 

inimi cangrenate

uitate.

Litera P- pronuntata perfect perceptibil

Posted in ?... on 25/05/2011 by poetulzburator

-Cum te numesti, Domnule ?
-Petru Popescu .
-Si ce lucrezi ?
-Prepar pesti pentru pulverizat.
-Bine, dar ce anume operatii faci ?
-Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru
pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.

-Dar de ce vorbesti numai cu „P”?
-Poftim ?
-De ce vorbesti numai cu „P”?
-Pot pronunta pe P perfect perceptibil.
-Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
-Primesc.
-Pe cit ?
-Pun prinsoare pe patru poli !
-S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci ?
-Peste, pastravi, plachie, potirnici, piftie piperata, pirjoale, pastrama,
papricas, papanas, porumbei, pui pane.

-Si ce vin bei ?
-Pinot, pelin, porto..
-Si ce desert ?
-Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
-Dar inghetata obisnuesti ?
-Putin profiterole, parfait .
-Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?
-Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
-Dar vara ?
-Pescuiesc.
-Si iarna ?
-Patinez..
-Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie numai cu litera „P”?
-Pot.
-Asta nu o mai cred. Spune-o!

POEZIA POETULUI PETRU POPESCU:
„Prin pustiuri, peste pietre
Pasari, pilcuri pribegesc
Parasindu-si puii proprii
Pe pamintul parintesc.
Prima pasare, pilotul
Plescaia puternic pliscul
Plutea privind pamintul
Pajistea, padurea, piscul.”

-Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?
-Paraschiva papusico, pentru prinz presara putin patrunjel pe potarnichi. Pa!
-Vad ca am pierdut.
-Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.
-Platesc.
-Pune paralele pe portofel.
-Inca o intrebare.
-Poftim !…
-Ce adresa ai matale ?
-Prelungirea Popa Petrescu 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.

(dialogul nu imi apartine, este primit pe mail)

Fotografia şi trandafirii negrii

Posted in ?... on 05/11/2010 by poetulzburator

Vreau să plantez un trandafir negru adânc în fotografia ta. De fapt aş vrea să îl pun chiar în tine, în inima ta, dar nu te am lângă mine. Voi face o vrajă în seara asta dulce de noiembrie uscat şi voi arunca bucăţi de spini în fotografia ta, o voi desface în straturi şi va deveni pământ pentru trandafiri nocturni. Nu am să mă las, nu voi renunţa cum am renunţat la nopţile cu tine, nu mai pot să trăiesc fără aşteptări, fără dorinţe, fără tremur în inimă şi în mâini. Voi pune fotografia în cada plină cu apă şi o voi ţine la întuneric pentru a da rod la cei mai frumoşi trandafiri negri ce au existat până acum. Şi când vor înflori… voi aprinde lumina să îi admir… trandafiri negri în cada albă, faianţa albă, baia albă, faţa mea albă.

Ooooooooooooooooooo  oooooo  hooooo!

Ce imagine frumoasă! Ce durere adâncă! Ce bine ţi-ar sta cu mine în apă… pe spate… în cadă!

O fotografie te rog pentru această punere în scenă. Este un tablou prea frumos ca să fie ratat. Se va vinde bine.

Să îi dai cui trebuie această fotografie unică. Poate va dori să culeagă aceşti trandafiri negri din cadă… şi pe mine împreună cu ei sau voi rămâne decor plutitor în apă.

Copilul din părinţi

Posted in ?..., Pene pe sol on 01/06/2010 by poetulzburator

Cu greu de comentat acest clip… să ne iubim unii pe alţii. De 1 iunie să ne bucurăm de sufletul de copil rămas în noi, dar să ne amintim şi de părinţi, datorită lor astăzi noi suntem fericiţi şi… de ce nu, să realizăm că şi în ei se află un copil.

Scrisoare către un prieten surd

Posted in ?..., Pene pe sol on 23/02/2010 by poetulzburator

Omul este ghidat după parfum sau după moarte?

De ce spunem numai de bine despre morţi şi de ce nu vorbim mereu frumos şi despre vii? De ce simţim nevoia să ne băgăm nasurile lungi în vieţile scurte ale altora, fără nici o invitaţie prealabilă? De ce avem impresia că ne simţim mai bine când altuia îi e rău? De ce să îl fac pe altul să plângă, doar ca să nu mă mai simt eu singurul oropsit? De ce să nu ne îngrijim de viaţa noastră şi de moartea noastră … şi  numai de ele. De ce transformăm parfumurile florilor în duhorile noastre? De ce atunci când Fericirea trăieşte cu alţii, noi spunem că nu e adevărat şi nu e Fericirea ci…. orice, numai Fericirea nu…. Fericirea cea mare nu se poate să fie la alţii când tu ai aşteptat-o atât, când tu ai suferit atât, când tu ai făcut totul pentru ea…. sau poate că aşa ai crezut.

Da, aşa este… viaţa asta e nedreaptă, însă dacă te plângi şi scuipi în sufletele celorlalţi rămâne tot la fel şi vei rămâne singur şi mai nefericit … toată viaţa… toată viaţa asta nedreaptă vei rămâne cum ai fost născut… cu sufletul gol. Iar într-un suflet gol este întuneric, frig şi mucegai… într-un suflet gol nu vor cânta niciodată păsările.

Dragul meu, tu după ce îţi ghidezi viaţa? Tu pentru ce simţi că te-ai născut acum câţiva ani şi pentru ce crezi că vei muri peste câteva luni? Sfârşitul nu e mâine sfârşitul este chiar azi, după ce bate clopotul …

Adio, prietene! Rămâi cu bine! Rămâi  cu viaţa ta… eu mă duc să îmi trăiesc viaţa şi Fericirea mea.

P.S. Nu trebuie să îmi răspunzi niciodată la aceste vorbe… mai bine îţi înghiţi saliva şi îţi ţii palma legată cu mâna stângă. Gândeşte-te la tine, la mine, la viaţă, la parfum, la moarte. Încearcă să găseşti mireasma fericirii tale şi să te parfumezi cu ea, căci altfel … altfel… moartea va veni mai repede să te parfumeze ea.

Rămăşiţe de jurnal (Scrieri cu autor neindentificat)

Posted in ?... on 28/08/2009 by poetulzburator

Ziua 1:

Ţi-am ţesut aseară din  kashmir, vise şi sânge o hologramă…

Ce nebun!

Nu m-a ajutat decât să plâng mai bine. Nici un substitut nu e mai bun decât mâna ta pe faţa mea. Aş vrea să fiu/ să fii un zburător, să fug/ să fugi la tine/ mine.

 

Ziua 4 :

Ascult pe Andrea… Andrea Bocelli şi vreau-nu vreau simt bucăţi de iubire ce pleacă din mine şi altele care se înfig de undeva în stomac, inimă şi mâini. Iubirea… iubirea îţi aduce cea mai mare bucurie, fericirea care  îţi pune lacrimi în ochi fără să vrei, bucuria atât de mare, ce atinge durerea din când în când şi apoi coboară cu liniştea de mână.

 

Ziua 5:

Am început să îmi redecorez camera, iar de mâine vreau să îmi fac schimbări şi la          tricouri. Când se întâmplă ceva important în viaţa oamenilor, mulţi obişnuiesc să îşi facă schimbări: se tund, se vopsescc, adoptă altă ţinută etc. Eu am început cu pereţii şi voi termina cu tricourile. Mi-am consumat multe pixuri şi markere, a curs mult, foarte mult albastru, cu puţin negru şi roşu pentru a reuşi schimbarea: acum scrie peste tot TE IUBESC, de la tavan până la gulerul alb, nu are început şi nici sfârşit.

 

Ziua 6:

Toate drumurile duc la Roma… Oare sufletele merg pe drumuri? Sufletul meu şi-a luat traista în băţ şi a plecat. Drum bun!

 

 

Ziua 7:

Azi am simţit că sufletul hoinar s-a lipit de un altul, cu al tău s-a îmbrăţişat nebun. Acum sunt liniştit, voi lăsa soarele să facă din nou lumină. Puteţi pleca împreună pe mare, prin deşert, în munţi, să cutreieraţi lumea mână în mână.

 

Ziua 7.b:

Sub hainele tale a început totul. Sub hainele tale, sub carnea ta a început povestea…

 

Noaptea 7:

Soul database has been updated…

Please take my lips for more details!