Călătorul

scârțâie vioara

iarba plină cu apă de ploaie

O beau

mă transport cu haina ta pe spate

Fuge Vulpea

să te mușc de pulpă până văd Rozul domnesc

sunt iar plin de tine și de drum strămoșesc

mă biciui cu genele-ți lungi

și văd bine cum sângele curge ca Pârâu nestins

pune Zahăr să fie mai dulce când îl bei

eu tot Fug prin ierburi, flori și păr lung de virgină

tu mă Urmărești

îmi cresc coarne de Cerb până la Cer

urcă-te pe ele și fă-ți Răni cu soare

îmi rătăcesc soarta, mă pierde Viața,

mă nemurește iubirea de Tine

hai la pas Alecse!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: