MANSARDĂ DE PARIS (Fereastra şi pasărea)
O pasăre venea la geam să te privească
Ea îţi dădea o floare plimbată prin Paris
Tu îi zâmbeai ştrengar şi-i ofereai bisouri.
Ce om ar fi străpuns prin vânt şi picături
de ploaie, griul de Paris?
Tu erai fericită, ei îi dădeai viaţă
şi sens de a zbura.
O fată, o mansardă şi un palton pe scaun
lăsat
de un iubit coleric şi infantil.
Zarvă din cafenea şi fum de ţigarete
ce urcă la mansardă.
Doar un schelet de iubire
zăcând
pe o saltea albastră
şi o pasăre ce-aşteaptă
bisouri de demult.
08/01/2011 la 00:51
Da, povestile de mansarda sunt triste si pastreaza numai schelete de iubire, bizouri si imbratisarii false…Doar povestea nescrisa a mosuletilor de pe fereastra si a stelei rosii cu coada este vesela. Pentru ca ea nu este scrisa, este traita. Stie cineva de ce?
08/01/2011 la 11:17
De ce sunt povestile de mansarda triste sau de ce povestea mosuletilor este vesela? …. Povestea mosuletilor inseamna bucuria fiecarei clipe si dinauntru si din afara, respirarea cu toti porii a fiecarei clipe… si nu degeaba au fost 3 mosuleti pe fereastra
.