Fotografia şi trandafirii negrii
Vreau să plantez un trandafir negru adânc în fotografia ta. De fapt aş vrea să îl pun chiar în tine, în inima ta, dar nu te am lângă mine. Voi face o vrajă în seara asta dulce de noiembrie uscat şi voi arunca bucăţi de spini în fotografia ta, o voi desface în straturi şi va deveni pământ pentru trandafiri nocturni. Nu am să mă las, nu voi renunţa cum am renunţat la nopţile cu tine, nu mai pot să trăiesc fără aşteptări, fără dorinţe, fără tremur în inimă şi în mâini. Voi pune fotografia în cada plină cu apă şi o voi ţine la întuneric pentru a da rod la cei mai frumoşi trandafiri negri ce au existat până acum. Şi când vor înflori… voi aprinde lumina să îi admir… trandafiri negri în cada albă, faianţa albă, baia albă, faţa mea albă.
Ooooooooooooooooooo oooooo hooooo!
Ce imagine frumoasă! Ce durere adâncă! Ce bine ţi-ar sta cu mine în apă… pe spate… în cadă!
O fotografie te rog pentru această punere în scenă. Este un tablou prea frumos ca să fie ratat. Se va vinde bine.
Să îi dai cui trebuie această fotografie unică. Poate va dori să culeagă aceşti trandafiri negri din cadă… şi pe mine împreună cu ei sau voi rămâne decor plutitor în apă.
17/11/2010 la 00:16
Sa sufere?! De ce sa sufere? Sa zboare, asta da, sa iubeasca si ochi si flori si bu.. Mihaela
16/11/2010 la 15:18
hehe ma dai pe spate… tu ma faci sa im idoresc sa am aripi sa zbor la tine la Paris… vezi ca nu e frumos sa faci oamenii sa sufere:)) Te imbratisez cu drag si astept sa mai vorbim.
16/11/2010 la 15:07
Frumos…Citind, m-am indragostit de tine. Sa fie oare de vina l’air du vieux Paris ? Aici si vantul si ploaia iti vorbesc despre dragoste. A bientot!